Concedieri Abuzive?

Noi iti dam inapoi ceea ce ti se cuvine!

CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ nr. 408 din 26 iulie 2007la nivelul ramurii industriei textile şi a produselor textile pe anii 2007-2010

September 21, 2009

CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ nr. 408 din 26 iulie 2007la nivelul ramurii industriei textile şi a produselor textile pe anii 2007-2010

EMITENT: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI EGALITĂŢII DE ŞANSE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL PARTEA V, nr. 16 din 14 septembrie 2007

Înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse cu nr. 408/9/26.07.2007

PREAMBUL

Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei textile şi a produselor textile are ca scop promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să le asigure salariaţilor protecţie socială, eliminarea conflictelor colective de muncă sau preîntâmpinarea lor.
Prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, complementare prezentului contract, sunt minime obligatorii la nivel de ramură.

PĂRŢILE CONTRACTANTE

În temeiul art. 10 alin. 1, art. 13 alin. 1 şi 2, precum şi art. 14 alin. a şi b din Legea nr. 130/1996 republicată se încheie prezentul contract colectiv de muncă pentru ramura industriei textile şi a produselor textile, între salariaţi şi patroni.
1. SALARIAŢII sunt reprezentaţi în conformitate cu art. 41 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 şi art. 14 lit. b din Legea nr. 130/1996 republicată, prin federaţiile sindicatelor reprezentative, conform art. 17 lit. b din Legea nr. 130/1996 republicată, cuprinse în Anexa nr. 1.
2. ANGAJATORII sunt reprezentaţi de către organizaţiile patronale şi Federaţia Patronală FEPAIUS constituite conform legii.

CAP. I
Dispoziţii generale

I.1. INTRODUCERE

ART. 1
Părţile contractante, patronatul pe de o parte şi federaţiile sindicale pe de altă parte, recunosc şi acceptă pe deplin că sunt egale şi libere în negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură textilă, produse textile şi confecţii de îmbrăcăminte, şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia.
ART. 2
Prezentul contract colectiv de muncă stabileşte în principal drepturile minime garantate ale salariaţilor din ramura industriei textile, produselor textile şi confecţiilor de îmbrăcăminte şi obligaţiile colaterale cu privire la:
* încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă;
* timpul de muncă şi timpul de odihnă;
* salariul minim brut garantat pe ramură;
* sănătatea şi securitatea în muncă;
* formarea profesională şi sindicală;
* măsuri de protecţie socială a salariaţilor;
* munca şi protecţia femeilor;
* drepturile sindicatelor ca organizaţii şi ca reprezentanţi ai salariaţilor;
* obligaţiile salariaţilor;
* drepturile şi obligaţiile patronilor conform legii patronatelor.
ART. 3
Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică în toate societăţile comerciale din ramura industriei textile şi a produselor textile, şi produc efecte pentru toţi salariaţii din societate indiferent de data angajării sau afilierea lor la o organizaţie sindicală (conform art. 13 (1); (2) şi art. 9 din Legea nr. 130/1996 republicată).
Lista societăţilor la care se aplică prezentul contract colectiv de muncă la nivelul ramurii, pentru anul 2004, este cea cuprinsă în situaţiile statistice ale Comisiei Naţionale de Statistică.
ART. 4
Părţile contractante, pe deplin egale şi libere în negocierea contractelor colective de muncă, se obligă să respecte prevederile legale (Constituţia României, Legea nr. 54/2003 şi Legea patronatelor) privind existenţa şi funcţionarea sindicatelor şi patronatelor.
ART. 5
(1) Pe baza prevederilor prezentului contract colectiv de muncă încheiat în conformitate cu contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, se vor încheia contracte colective de muncă la nivel de societăţi comerciale.
(2) În termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea prezentului contract, societăţile comerciale care au încheiat deja contracte colective de muncă pentru perioada 2007-2010 le vor pune de acord cu acesta, acolo unde prevederile minime sunt sub cele prevăzute în prezentul contract.
(3) Prezentul contract colectiv de muncă produce efecte începând cu data înregistrării lui de către una dintre părţi, în condiţiile prevăzute de art. 25, alin. 3, din Legea nr. 130/1996, republicată.
ART. 6
În contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, bazate pe negocieri colective de către sindicate, în numele salariaţilor, părţile contractante pot conveni, printr-o clauză expresă, plata unei contribuţii de către salariaţi, alţii decât membrii de sindicat, pentru desfăşurarea negocierilor colective, dar care să nu fie mai mică de 0,3% din salariu şi să nu depăşească valoarea contribuţiei sindicale.
ART. 7
Contractele colective de muncă la nivelul societăţilor comerciale nu vor putea prevedea drepturi sub limitele stabilite în prezentul contract colectiv de muncă, conform art. 8, alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
ART. 8
Reprezentanţii patronilor şi ai federaţiilor sindicale vor verifica în comisie paritară, la cererea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
ART. 9
Reprezentanţii patronatului şi ai federaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract încurajează contractele şi informarea reciprocă.

I.2. DURATA CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ ŞI MODIFICAREA LUI

ART. 10
(1) Prezentul contract colectiv de muncă este valabil în perioada 2007-2010.
(2) Dacă niciuna dintre părţi nu denunţă contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungeşte până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
ART. 11
(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate în orice moment, conform legii, ori de câte ori părţile convin în acest sens.
(2) O dată pe an se va negocia prin act adiţional salariul de bază minim brut pe ramură şi alte drepturi minimale prevăzute de lege.
(3) Cererea de modificare se va comunica celeilalte părţi în scris şi va cuprinde atât motivele care au determinat-o, cât şi propunerile concrete.
(4) Negocierile cu privire la modificare nu vor putea începe mai târziu de 15 zile de la data comunicării şi nici mai devreme de 48 de ore de la data acesteia.
(5) Părţile se angajează ca, în perioada negocierilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură textile, produse textile şi confecţii de îmbrăcăminte la nivel de societate comercială, să nu declanşeze greve şi respectiv să nu procedeze la desfacerea contractelor individuale de muncă pentru motive legate de modificarea prezentului contract.
ART. 12
Modificările aduse contractului colectiv de muncă fac parte integrantă din contract şi produc efecte ca şi contractul, de la data înregistrării lor, conform art. 31, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 130/1996.
ART. 13
Suspendarea şi încetarea prezentului contract au loc potrivit legii.
ART. 14
(1) Interpretarea clauzelor contractului se face prin consens.
(2) Dacă nu se realizează consensul, clauzele se interpretează potrivit regulilor dreptului comun.
ART. 15
(1) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor intervenite cu ocazia executării, suspendării sau încetării prezentului contract, părţile convin să instituie o comisie paritară.
(2) Componenţa, organizarea şi funcţionarea comisiei paritare se stabilesc prin regulamentul din Anexa nr. 2.
ART. 16
Declanşarea procedurii prevăzute la art. 15 nu constituie un impediment pentru sesizarea instanţei de judecată competentă, potrivit prevederilor legii.
ART. 17
Părţile contractante se obligă ca în perioada de aplicare a prezentului contract să nu promoveze şi să nu susţină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea s-au încheiat.
ART. 18
Părţile convin să facă intervenţiile necesare pentru respectarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 54/2003 şi respectiv pentru consultarea organizaţiilor sindicale şi patronale, în toate cazurile în care se iniţiază acte normative ce privesc relaţiile de muncă.
ART. 19
(1) În cazul în care din diferite motive părţile au încheiat contracte colective de muncă la nivel inferior înaintea contractelor la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de muncă de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse, conform art. 8 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 130/1996 republicată; în acelaşi timp prezentul contract nu poate să reprezinte cauza reducerii unor drepturi colective sau individuale negociate anterior.
(2) Dacă prin reglementări sau acorduri anterioare au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariaţi, se vor aplica aceste reglementări sau acorduri, dacă legea nu dispune în mod expres altfel.
(3) În situaţiile în care în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract.

CAP. II
Contractul individual de muncă

II.1. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

ART. 20
În vederea stabilirii concrete a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, angajarea se face prin încheierea contractului individual de muncă.
ART. 21
(1) Contractul individual de muncă se face pe baza condiţiilor stabilite de lege, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi numai pe criteriul aptitudinilor şi competenţei profesionale.
(2) Angajatorul se obligă să aducă la cunoştinţa salariaţilor posturile disponibile şi condiţiile de ocupare a lor.
(3) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat şi o persoană din afara unităţii obţin aceleaşi rezultate, salariatul are prioritate la ocuparea postului.
ART. 22
(1) Încheierea contractului individual de muncă se va face pe o perioadă nedeterminată. Salariatul are dreptul la asistenţă din partea organizaţiei sindicale la negocierea contractului individual de muncă.
(2) Contractele individuale se pot încheia şi pe durată determinată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Contractul individual de muncă va cuprinde cel puţin clauzele prevăzute în Anexa nr. 5.
(4) Contractele individuale de muncă se încheie în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija celui care angajează.
(5) Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
(6) Angajatorul este obligat să prevadă în contractul individual de muncă sarcinile lucrătorului, în conformitate cu prevederile Codului muncii.
ART. 23
(1) Contractul individual de muncă se poate modifica în ceea ce priveşte felul muncii, locul muncii şi drepturile salariale prin acordul părţilor sau din iniţiativa uneia din părţi, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii, locul muncii sau drepturile salariale nu dă dreptul celui care angajează să procedeze la desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă pentru acest motiv.
(2′) Prin felul muncii şi locul muncii se înţelege orice loc de muncă din cadrul societăţii conform pregătirii salariatului.
(3) Delegarea sau detaşarea salariaţilor se face în condiţiile legii, cu drepturile prevăzute în prezentul contract.
ART. 24
Executarea contractului individual de muncă se suspendă în cazurile prevăzute de lege în mod expres şi pe perioada exercitării unei funcţii eligibile, remunerate de organizaţia în care salariatul îşi desfăşoară activitatea pe timpul mandatului.

II.2. ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

ART. 25
(1) Încetarea contractului individual de muncă poate avea loc în condiţiile prevăzute de lege, printr-unul din următoarele moduri:
1. de drept;
2. ca urmare a convenţiei părţilor, la data convenită de acestea;
3. ca urmare a voinţei unilaterale a uneia din părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
(2) În cazurile în care unitatea este obligată, potrivit legii, să acorde un preaviz la desfacerea contractului de muncă, durata acestuia va fi de 20 de zile lucrătoare, cu excepţia persoanelor concediate în temeiul art. 61 lit. d, care se află în perioada de probă, conform art. 73 (2) din Codul muncii.
La nivelul societăţilor comerciale se poate negocia un preaviz cu o durată mai mare de 20 zile lucrătoare.
(3) În perioada preavizului, salariaţii au dreptul să absenteze patru ore pe zi de la programul unităţii, pentru a-şi căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze salariul şi celelalte drepturi. Orele absentate se pot acorda prin cumul, în condiţiile stabilite de angajator.
(4) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără să i se acorde preavizul prevăzut la alineatul (2), acesta are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul de bază pe o lună, avut la data desfacerii contractului de muncă.
ART. 26
(1) Contractul individual de muncă nu poate fi desfăcut din iniţiativa celui care angajează, în cazurile în care prin lege sau prin contractul colectiv de muncă s-au prevăzut asemenea interdicţii.
(2) Desfăşurarea activităţii sindicale în condiţiile legii nu poate constitui motiv pentru desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa unităţii.
ART. 27
(1) La desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de 100% din salariul lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului de muncă a intervenit din următoarele motive:
a) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării;
b) unitatea îşi încetează activitatea;
c) unitatea se mută în altă localitate şi are posibilitatea să-şi asigure pe plan local cadrele necesare;
d) unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze;
e) persoana nu corespunde sub aspect profesional postului în care a fost încadrată, din motive neimputabile acesteia, şi nu i s-a oferit trecerea într-o muncă corespunzătoare;
f) dacă pe postul ocupat de persoana încadrată în muncă este reintegrat cel care a deţinut anterior acel post, pe baza hotărârii organelor competente.

II.3. CONCEDIEREA COLECTIVĂ, INFORMAREA, CONSULTAREA SALARIAŢILOR ŞI PROCEDURA CONCEDIERILOR COLECTIVE

ART. 28
(1) În cazul în care unitatea este pusă în situaţia de a efectua reduceri de personal (concedieri colective), ca urmare a restrângerii activităţii, retehnologizării, automatizării şi robotizării procesului de producţie, angajatorului îi revin următoarele obligaţii:
– să iniţieze, în scopul punerii de acord, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, referitoare la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi afectaţi şi de atenuare a consecinţelor prin recurgerea la măsuri sociale ce vizează în special sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi;
– să pună la dispoziţia sindicatului care are membri în unitate sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea colectivă, în vederea formulării propunerilor din partea acestora;
(2) Procedura de concediere se stabileşte în conformitate cu prevederile Codului muncii.
ART. 29
(1) Angajatorul are obligaţia să notifice în scris sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor intenţia de concediere colectivă cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
(2) Notificarea intenţiei de concediere colectivă trebuie să cuprindă:
a) numărul total şi categoriile de salariaţi angajaţi;
b) motivele care determină concedierea;
c) numărul şi categoriile de salariaţi ce vor fi afectaţi de concediere;
d) criteriile avute în vedere potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor supuşi concedierii, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data sau perioada în care va avea loc concedierea;
h) termenul în care sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea concedierii colective sau diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.
(3) Angajatorul are obligaţia să comunice notificarea prevăzută la alin. 2 Inspectoratului Teritorial de Muncă şi Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, la aceeaşi dată la care s-a notificat sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.
ART. 30
(1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor sau diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 15 zile calendaristice de la data primirii notificării.
(2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile formulate, potrivit prevederilor alin. (1) în termen de 5 zile de la primirea acestora.
(3) La solicitarea oricărei părţi, Inspectoratul Teritorial de Muncă poate dispune amânarea momentului emiterii deciziei de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate în termenul stabilit la art. 29 alin. (1).
ART. 31
(1) La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, măsurile vor afecta în ordine:
a) contractele individuale de muncă ale salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii şi ale celor care cumulează funcţia cu salariul;
b) contractele individuale de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la iniţiativa unităţii;
c) contractele individuale de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare, la cererea lor.
(2) La luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru reducerea de posturi, vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale:
a) dacă măsura ar afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere;
b) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere;
c) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, pe bărbaţii văduvi sau divorţaţi care au în îngrijire copii, pe întreţinătorii unici de familie, precum şi pe salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult trei ani până la pensionare, la cererea lor.
(3) În cazul în care măsura desfacerii contractului individual de muncă ar afecta un salariat care a urmat o formă de calificare sau de perfecţionare a pregătirii profesionale şi a încheiat cu unitatea un act adiţional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, administraţia nu-i va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului, dacă măsura desfacerii contractului de muncă nu-i este imputabilă.
(4) În ipoteza în care două sau mai multe persoane salariate sunt în aceeaşi situaţie, disponibilizarea se va face cu consultarea sindicatelor.
ART. 32
(1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi angajări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi pe o perioadă de 9 luni de la data concedierii acestora.
(2) În cazul în care, în această perioadă, angajatorul reia activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, acesta are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i angaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă.
1. Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin. 2, pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.
2. În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu îşi manifestă expres consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi angajări pe locurile de muncă rămase vacante.

CAP. III
Timpul de muncă şi timpul de odihnă

III.1. DURATA MUNCII

DURATA NORMALĂ A MUNCII

ART. 33
(1) Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
(2) Pentru angajaţii cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână realizată prin săptămâna de lucru de 5 zile, cu 2 zile repaus.
(3) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
ART. 34
(1) Sâmbăta şi duminica sunt zile de repaus.
(2) În cazul societăţilor comerciale, subunităţilor sau locurilor de muncă a căror activitate nu poate fi întreruptă, zilele de repaus se pot acorda prin rotaţie în alte zile decât sâmbăta sau duminica, astfel încât fiecare salariat să beneficieze cel puţin o dată pe lună de repausul săptămânal succesiv în zilele de sâmbătă şi duminică sau cumulat pe o perioadă mai mare.
(3) Situaţiile prevăzute la alin. 2 se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivelul societăţilor comerciale şi vor fi evidenţiate în contractul individual de muncă.
ART. 35
(1) Începutul şi sfârşitul programului de lucru se stabilesc prin regulamentul de ordine interioară şi prin contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţilor comerciale.
(2) În situaţiile deosebite pentru unele categorii de personal cum ar fi: femei care îngrijesc copii de vârstă preşcolară, salariaţi care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ, pensionari de invaliditate gradul III încadraţi în muncă, persoane cu recomandări medicale sau handicapate, precum şi în alte situaţii prevăzute în contractul colectiv de muncă, se pot aproba programe de muncă specifice cu alte ore de începere a programului.
(3) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
ART. 36
(1) Salariaţii beneficiază de o pauză de 15 minute, care este inclusă în timpul normal de lucru.
(2) Se poate acorda o pauză de masă mai mare de 15 minute cu condiţia prelungirii corespunzătoare a duratei zilei de lucru sau în funcţie de specificul activităţii.

DURATA REDUSĂ DE MUNCĂ

ART. 37
(1) Salariaţii care desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite, conform legii, beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) În situaţii speciale când nu este posibilă reducerea zilei de lucru sub 8 ore, se va avea în vedere acordarea corespunzătoare a concediului suplimentar de odihnă, pentru condiţii deosebite.
(3) Reducerea duratei timpului de lucru la locurile de muncă cu condiţii deosebite nu afectează salariul, vechimea în muncă şi celelalte drepturi aferente duratei normale a timpului de lucru.
(4) Durata reducerii timpului de lucru normal şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţilor comerciale.
(5) Munca prestată peste durata convenită conform alin. 1 se consideră muncă suplimentară.
(6) Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite, avizate de organismele abilitate de lege, beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru sub 8 ore pe zi în condiţiile prevăzute de lege şi nu pot efectua ore suplimentare.
ART. 38
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestora, în regulamente interne.
(2) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii, se poate stabili prin negocieri colective sau individuale, ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore pe zi.
(3) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.

MUNCA SUPLIMENTARĂ

ART. 39
(1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 33 şi art. 34, este considerată muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţa majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţei unui accident.
(3) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(4) La solicitarea angajatorului, salariaţii pot efectua muncă suplimentară cu respectarea duratei maxime legale a timpului de muncă ce nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv ore suplimentare.
(5) Prin excepţie, durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, care includ şi orele suplimentare, cu condiţia ca orele de muncă, ce va fi calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(6) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor alin. (5) se poate efectua cu condiţia ca media de 48 de ore pe săptămână să fie stabilită prin negociere cu sindicatele, să fie raportată la o perioadă de referinţă de 6 luni.
(7) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. 5 şi 6 nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
ART. 40
(1) Orele de muncă suplimentare contabilizate separat de orele normale de muncă vor fi plătite la termenele stabilite de lege, prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestora.
(2) Potrivit dorinţei sale, salariatul are dreptul să opteze între plata în bani a orelor suplimentare sau compensarea acestora prin timp liber corespunzător (recuperări).
(3) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora.
ART. 41
(1) Personalul care prin natura muncii lucrează sistematic peste programul normal de lucru primeşte în locul sporului pentru orele suplimentare un spor de până la 25%, pentru lucru sistematic peste program, în funcţie de timpul prevăzut a fi prestat în medie pe lună peste durata normală de lucru.
(2) Categoriile de personal care pot beneficia de prevederile alin. 1 se vor stabili prin contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţii comerciale.
ART. 42
Munca prestată suplimentar în zilele de repaus sau de sărbători legale şi religioase peste durata normală a unei zile de lucru (8 ore) şi în timpul nopţii este interzisă.

MUNCA DE NOAPTE

ART. 43
Se consideră muncă desfăşurată în timpul nopţii munca prestată în intervalul cuprins între orele 22,00-6,00.
ART. 44
Este interzisă prestarea muncii în timpul nopţii (schimbul 3) de către tinerii sub 18 ani, femei gravide, lăuze şi cele care alăptează.
ART. 45
(1) Munca prestată în timpul nopţii se plăteşte cu un spor de 25% din salariul de bază dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de muncă de noapte.
(2) De acest spor beneficiază şi salariaţii care lucrează în condiţii deosebite, unde durata muncii este mai mică de 8 ore pe zi.
(3) Salariaţii care urmează să desfăşoare muncă de noapte vor fi supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic.

ORGANIZAREA ŞI NORMAREA MUNCII

ART. 46
(1) Organizarea activităţii prin stabilirea unei structuri organizatorice raţionale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa exclusivă a celor care angajează.
(2) Normarea muncii se aplică categoriilor de salariaţi, muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti, cadre de altă specialitate şi lucrători din activitatea administrativă – atât pentru cei salarizaţi în acord, cât şi pentru cei salarizaţi în regie. Normele de muncă se exprimă – în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau alte activităţi ce se normează – sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci.
(3) Normele de muncă se elaborează de către angajator conform normativelor în vigoare sau, în cazul când nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului şi constituie anexă la contractul colectiv de muncă şi se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin cinci zile înainte de aplicare.
ART. 47
(1) Activitatea de normare a muncii se referă la toate categoriile de salariaţi, potrivit specificului activităţii fiecăreia, şi se bazează pe tehnicile normării muncii; aceasta se desfăşoară ca un proces continuu în permanentă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnică a muncii.
(2) În toate situaţiile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de angajator, cât şi de sindicat. În caz de divergenţă în ceea ce priveşte calitatea normelor de muncă, se va recurge la o expertiză tehnică ce va fi stabilită de comun acord. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru ambele părţi.
(3) Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat.
ART. 48
Angajatorul are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii trebuie să realizeze norma de muncă sau, după caz, sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.
ART. 49
Sindicatele sunt obligate să-şi prezinte motivat toate observaţiile privind normele de muncă şi atribuţiile de serviciu.
ART. 50
(1) În cazul în care există divergenţe la stabilirea normelor de muncă sau a normativelor de personal, la cererea oricăreia dintre părţi se poate apela la o expertiză tehnică sau la oricare altă procedură prevăzută de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
(2) Experţii vor fi desemnaţi de ambele părţi, plata expertizei fiind suportată de angajator pentru prima solicitare a sindicatelor. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru părţi.

SĂRBĂTORILE LEGALE

ART. 51
Se consideră sărbători legale şi religioase şi sunt zile de repaus următoarele:
* Anul nou ………………. 2 zile (1 şi 2 ianuarie);
* Paştele ……………….. 2 zile (duminică şi luni);
* 1 Mai …………………. 1 zi;
* Ziua Naţională …………. 1 zi (1 Decembrie)
* Crăciunul ……………… 2 zile (25 şi 26 decembrie).
ART. 52
Munca în zilele de sărbătoare este permisă numai la locurile de muncă la care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie.
ART. 53
(1) Munca prestată în zilele de sărbătoare se consideră muncă suplimentară şi se plăteşte cu un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100%.
(2) Pentru persoanele care se află în concediu de odihnă zilele în cauză nu se iau în considerare la calcularea concediului respectiv.
ART. 54
Pentru realizarea unor punţi din ajunul sărbătorilor, de comun acord între administraţia societăţii comerciale şi sindicat se poate hotărî lucrul în zilele de sâmbătă, munca respectivă nefiind considerată muncă suplimentară.

III.2. CONCEDII

CONCEDIUL NORMAL DE ODIHNĂ

ART. 55
(1) Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit de minimum 21 de zile lucrătoare proporţional cu timpul de lucru lucrat.
(2) Diferenţierea în funcţie de vechime se va stabili prin contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţii comerciale.
ART. 56
Efectuarea de către salariaţi a concediului anual de odihnă este obligatorie atât pentru salariaţi, cât şi pentru administraţie.
ART. 57
(1) Programarea concediilor de odihnă se face la sfârşitul anului în curs pentru anul următor, stabilindu-se luna, pentru fiecare salariat.
(2) Programarea concediilor de odihnă se face de către angajator, de comun acord cu organizaţia de sindicat, ţinându-se seama de solicitarea salariatului.
(3) Data începerii concediului de odihnă va fi comunicată salariatului cu minimum 15 zile înainte de plecare.
ART. 58
Concediul anual de odihnă poate fi întrerupt sau reprogramat în următoarele condiţii:
* pe perioada incapacităţii temporare de muncă, conform legii;
* pe timpul satisfacerii concediului prenatal sau postnatal;
* pe timpul satisfacerii unor obligaţii militare, altele decât satisfacerea stagiului de militar în termen;
* când prezenţa salariatului la serviciu este cerută de conducerea societăţii comerciale, cu acordul salariatului;
* în cazul în care salariatul solicită acest lucru şi interesele serviciului permit.
ART. 59
Salariatul chemat din concediu are dreptul la o compensare din partea societăţii comerciale, care constă în:
* plata transportului dus-întors din localitatea unde se află în concediu;
* plata unei indemnizaţii de întrerupere ce se va conveni cu salariatul chemat din concediu;
* despăgubiri datorate cheltuielilor făcute de salariat dacă acesta se află la odihnă sau tratament;
* timpul consumat cu deplasarea dus-întors se consideră timp lucrat şi se adaugă la concediul de odihnă plătit.
ART. 60
Concediul de odihnă se efectuează de regulă integral sau se poate acorda fracţionat, în tranşe, dacă interesele serviciului o cer sau la solicitarea salariatului dacă nu afectează desfăşurarea normală a activităţii în unitate, cu condiţia însă ca cel puţin una din fracţiuni să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare, iar cealaltă parte va fi acordată şi luată până la sfârşitul anului în curs.
ART. 61
La societăţile comerciale, unde este posibil, se va acorda întreg concediul de odihnă sau o fracţiune de cel puţin 15 zile lucrătoare tuturor salariaţilor, în aceeaşi perioadă într-una din lunile de vară (iulie sau august).
ART. 62
În situaţia în care ambii soţi lucrează la aceeaşi unitate, au dreptul la programarea concediului de odihnă în aceeaşi perioadă.
ART. 63
(1) În cazul în care salariatul are bilet de tratament, el va beneficia de concediu de odihnă în perioada pentru care are bilet.
(2) Prevederile alin. 1 se pot aplica şi în situaţia în care salariatul are bilet de odihnă prin sindicat, în funcţie de posibilităţile societăţii comerciale.
ART. 64
(1) Durata efectivă a concediului de odihnă se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat.
(2) Orice convenţie prin care se renunţă, total sau în parte, la dreptul la concediul de odihnă este interzisă.
ART. 65
În cazul în care un salariat demisionează sau i se desface contractul de muncă şi acesta a încasat drepturile băneşti aferente concediului, unitatea poate reţine din ultimul salariu suma corespunzătoare concediului efectuat în plus.
ART. 66
În cazul în care contractul individual de muncă a încetat ca urmare a iniţiativei unităţii din motive neimputabile salariatului, acesta având deja efectuat concediul de odihnă, societatea nu poate pretinde suma de bani corespunzătoare concediului efectuat în plus.
ART. 67
(1) Elementele care constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizaţiei cuvenite salariaţilor pentru concediul de odihnă se prevăd în contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţilor comerciale. Indemnizaţia nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute mai sus din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(2) Prin contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţilor comerciale se poate stabili ca, pe lângă indemnizaţia de concediu, să se plătească o primă de vacanţă negociată de sindicat şi conducere, în sumă fixă sau procent.
(3) Indemnizaţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 se plătesc la plecarea în concediul de odihnă legal.

CONCEDII SUPLIMENTARE

ART. 68
În afară de concediul normal de odihnă, anumite categorii de salariaţi beneficiază de concediu suplimentar de odihnă plătit.
ART. 69
Tinerii sub 18 ani beneficiază, conform legii, de un concediu de odihnă de cel puţin 24 de zile lucrătoare.
ART. 70
În cazul în care angajatorul nu asigură pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.
ART. 71
(1) Concediile suplimentare acordate la nivelul societăţii comerciale pentru muncă în condiţii deosebite vor respecta prevederile legale în vigoare.
(2) Nominalizarea locurilor de muncă şi a categoriilor de personal care au dreptul la concediu suplimentar în funcţie de specificul locului de muncă şi al activităţii desfăşurate de fiecare salariat se va face de către angajator cu consultarea sindicatelor, conform legii.
ART. 72
În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă, conform anexei 3.

CONCEDII FĂRĂ PLATĂ

ART. 73
(1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
(2) Durata concediului fără plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate.

ÎNVOIRI

ART. 74
La cererea salariatului se acordă un număr de ore de învoire fără plată în următoarele condiţii:
* pentru efectuarea unor analize, tratament medical;
* citaţie în faţa instanţei ca martor;
* alte situaţii când salariatul solicită, şi activitatea societăţii permite.

CAP. IV
Salariul de bază minim brut pe ramură garantat

ART. 75
(1) Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncă.
(2) Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, adaosurile şi sporurile la acesta.
ART. 76
În vederea stabilirii drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă, salariaţii din societăţile comerciale sunt clasificaţi în funcţie de conţinutul activităţii şi cerinţele postului, astfel:
A. Muncitori:
1. necalificaţi;
2. calificaţi.
B. Funcţii de conducere şi execuţie:
1. funcţii de execuţie:
* cu pregătire liceală sau postliceală pentru activităţi administrative (dactilograf, operator calculator, funcţionar etc.);
* cu pregătire superioară de subingineri şi similare;
* cu pregătire superioară.
2. funcţii de conducere a compartimentelor funcţionale de producţie, cercetare, proiectare şi altele similare (şef serviciu, birou, secţie, laborator etc.).
3. funcţii de conducere a societăţii comerciale (director general, comercial, economic, tehnic etc.).
ART. 77
(1) Salariul de bază minim brut garantat pe ramura textile, produse textile şi confecţii de îmbrăcăminte se stabileşte la 470 lei (patrusuteşaptezecilei) pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie pe lună, adică 2,765 lei/oră.
(1′) La societăţile la care nu se poate asigura nivelul stabilit la alin. 1, se acceptă un nivel mai mic, până la limita de 440 lei, pentru o perioadă de 3-6 luni. După perioada maximă admisă, comisia paritară va analiza în mod obiectiv posibilităţile acordării nivelului negociat pe ramură şi va decide.
(2) Viitoarele creşteri de salariu se vor acorda ţinând cont de situaţia economico-financiară şi nevoile de investiţie şi dezvoltare ale societăţii respective prin negociere.
(3) Salariile pe activităţi se negociază diferit, în funcţie de complexitatea acestora şi importanţa lor. În cadrul unei activităţi, salariile pot fi diferite în funcţie de aportul şi competenţa salariatului respectiv.
ART. 78
(1) Se stabilesc următorii coeficienţi minimi de ierarhizare pentru următoarele categorii de salariaţi:
a) muncitori:
1. necalificaţi = 1;
2. calificaţi = 1,2.
b) personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire la angajare este:
1. liceală = 1,2;
2. postliceală = 1,25.
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire la angajare este:
1. şcoala de maiştri = 1,3;
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5.
d) personal încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire la angajare este cea de studii superioare = 2.
(2) Coeficienţii de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul de bază minim negociat pe unitate.
(3) Grila de salarizare pentru activităţile menţionate la art. 76 se negociază la nivelul societăţii, respectând coeficienţii de la alin. 1 ca minimali.
ART. 79
(1) Părţile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acţioneze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuţia pentru munca prestată şi condiţiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu.
(2) Sporurile minime pentru condiţii deosebite de muncă calculate la salariile de bază ale salariaţilor sunt următoarele:
a) pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază;
b) pentru condiţii nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.
(3) Se mai pot acorda sporuri pentru:
* exercitarea şi a unei alte funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplică această prevedere şi cuantumul se vor stabili prin negocieri la contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi;
* lucrul în timpul nopţii – 25%;
* orele suplimentare prestate peste durata normală de lucru în zilele lucrătoare – minim 100%;
* orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale – 100%;
* vechimea în muncă (se calculează la total vechime în muncă) de la 5% începând cu 3 ani vechime până la 25%, diferenţierea pe tranşe de vechime stabilindu-se prin contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţii comerciale;
* spor de fidelitate stabilit de fiecare societate comercială în parte;
* spor pentru folosirea unei limbi străine dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţia postului.
(4) Pentru alte condiţii de muncă prevăzute în prezentul contract, sporurile vor fi prevăzute în contractele colective de muncă de la nivelul societăţilor comerciale.
ART. 80
(1) Adaosurile la salariul de bază sunt:
a) adaosul de acord;
b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat;
c) alte adaosuri, convenite la nivelul unităţilor şi instituţiilor.
(2) Alte venituri sunt:
a) cota-parte din profit ce se repartizează salariaţilor, care este de până la 10% în cazul societăţilor comerciale şi de până la 5% în cazul regiilor autonome;
b) tichetele de masă, tichete de cadou, tichete de creşă şi alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale şi înţelegerii părţilor.
(3) Condiţiile de diferenţiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum şi perioada pentru care se acordă cota de profit salariaţilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi, după caz, instituţie.
ART. 81
(1) În funcţie de formele de organizare a muncii se pot aplica următoarele forme de salarizare:
* în acord;
* în regie sau după timp;
* pe bază de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;
* pe bază de indicatori;
* alte forme.
(2) Organizarea muncii şi salarizarea prin acord pot avea loc într-una din următoarele forme:
* acord direct;
* acord progresiv;
* alte forme.
(3) Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv.
(4) Forma de organizare a muncii şi de salarizare ce ar urma să se aplice fiecărei activităţi şi fiecărui loc de muncă se stabilesc prin contractul colectiv de muncă de la nivelul societăţilor comerciale.
ART. 82
(1) Angajatorul are obligaţia să asigure condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit.
(2) În situaţia în care angajatorul nu poate să asigure pe durata unei zile de lucru parţial sau total condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, acesta este obligat să le plătească salariaţilor membri de sindicat salariul de bază pentru timpul în care lucrul a fost întrerupt.
(3) În cazurile excepţionale când, din motive tehnice sau alte motive, activitatea a fost întreruptă mai mult de o zi, salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
Pe durata întreruperii temporare prevăzute mai sus, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului (acasă sau la locul de muncă), acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. 3, salariaţii beneficiază şi de celelalte drepturi prevăzute de lege pentru astfel de situaţii.
(5) În cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activităţii, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată.
ART. 83
Plata salariilor se face periodic, la datele care se stabilesc prin contractul colectiv de muncă de la nivelul unităţii.
ART. 84
(1) Toate drepturile băneşti cuvenite salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale societăţii comerciale.
(2) În caz de faliment sau lichidare judiciară salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi şi drepturile lor băneşti constituie creanţe privilegiate, urmând să fie plătite integral, înainte de a-şi revendica cota parte ceilalţi creditori.
ART. 85
Angajatorul este obligat să ţină evidenţe în care să se menţioneze activitatea desfăşurată în baza contractului individual şi drepturile salariaţilor de care aceştia au beneficiat şi să le elibereze dovezi despre aceasta.

CAP. V
Sănătatea şi securitatea în muncă

ART. 86
(1) Părţile se obligă să depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului instituţionalizat prin legislaţia în vigoare, în vederea ameliorării permanente a condiţiilor de muncă.
(2) În scopul realizării obiectivului prevăzut la alineatul precedent, părţile contractante vor asigura includerea în contractele colective a măsurilor prevăzute de Legea nr. 319/2006.
(3) La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele:
a) măsurile incluse în contractul colectiv de muncă să fie de natură să realizeze cel puţin asigurarea condiţiilor de muncă la nivelul parametrilor minimali prevăzuţi în norme; dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat, se vor stabili programe pe termen scurt sau mediu pentru realizare, până la asigurarea parametrilor minimali salariaţii beneficiind de compensări băneşti sau de altă natură;
b) măsurile privind ameliorarea condiţiilor de muncă vor fi stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali, încheindu-se anexe speciale la contractele colective de muncă.
(4) Patronatele şi sindicatele pot organiza, în comun, grupurilor de unităţi şi unităţilor, servicii de securitate şi sănătate în muncă.

V.1. PROTECŢIA ŞI IGIENA MUNCII

ART. 87
Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi altor persoane participante la muncă.
ART. 88
Părţile consideră prevederile legislative în domeniu, ale normelor generale de protecţia muncii şi pe cele cuprinse în prezentul contract minimale şi obligatorii. În contractele colective de muncă de la nivelul societăţilor comerciale vor fi incluse clauze suplimentare de punere în aplicare.
ART. 89
Obligaţia şi răspunderea privind asigurarea măsurilor de protecţie pentru angajaţii societăţilor comerciale şi cheltuielile aferente realizării normelor de protecţie a muncii sunt finanţate conform legislaţiei în vigoare.

OBLIGAŢIILE PRIVIND REALIZAREA MĂSURILOR DE PROTECŢIE A MUNCII

ART. 90
(1) Părţile sunt de acord că nici o măsură privind securitatea şi sănătatea în muncă nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de salariaţi.
(2) Angajatorul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor cu privire la normele de protecţie a muncii. Prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea măsuri specifice, periodicitatea, metodologia, obligaţiile şi răspunderile, precum şi controalele proprii, în conformitate cu reglementările elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi cu normele proprii. Timpul aferent acestor activităţi, inclusiv orele de instructaj se includ în timpul de muncă şi sunt salarizate.
(3) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile pe care le presupune noul său loc de muncă şi normele de protecţie a muncii să le cunoască şi să le respecte.
(4) În cazurile în care, în procesul muncii, intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de protecţie a muncii, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
ART. 91
Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate sau instituţie se vor stabili parametrii de microclimat care vor fi urmăriţi la fiecare loc de muncă, în vederea luării măsurilor de protecţie a muncii specifice, precum şi programele de control al realizării măsurilor stabilite.
ART. 92
(1) În vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii, angajatorul va lua următoarele măsuri de amenajare ergonomică a locului de muncă:
a) asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibraţii, temperatură, aerisire, umiditate);
b) amenajarea anexelor sociale ale locurilor de muncă (vestiare, băi, grupuri sanitare, săli de repaus);
c) diminuarea până la eliminarea totală a emisiilor poluante.
(2) Măsurile concrete, în sensul prevederilor alin. 1, se stabilesc în contractele colective de muncă din unităţi şi instituţii.
(3) Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de angajator, să nu le deterioreze şi să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale acestora.
ART. 93
Prin negocierea cu sindicatele, angajatorul poate încheia, în funcţie de posibilităţile financiare şi conform legii, contracte de asigurare pentru accidente şi decese pentru toţi salariaţii societăţii comerciale.
ART. 94
Angajatorul nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor handicapate, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente.
ART. 95
În cazul recomandărilor medicale, angajatorul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi, care vor fi stabilite împreună cu sindicatele.
ART. 96
(1) În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, în fiecare unitate cu cel puţin 50 de salariaţi se va constitui un comitet de securitate şi sănătate în muncă, având atribuţiile prevăzute de art. 34 din Normele generale de protecţie a muncii.
(2) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă va fi constituit paritar, cel puţin din patru persoane, conform grilei prevăzute de art. 33 din Normele generale de protecţie a muncii.
(3) Timpul de muncă afectat activităţii în comitetele de securitate şi sănătate în muncă se consideră timp de lucru efectiv prestat şi va fi prevăzut în contractul colectiv la nivel de unitate.
(4) Activitatea comitetelor de securitate şi sănătate în muncă se va desfăşura în baza regulamentelor proprii.

V.2. ACORDAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECŢIE ŞI A ECHIPAMENTULUI DE LUCRU

ART. 97
Societatea comercială are obligaţia să asigure tuturor salariaţilor echipamentul individual de protecţie şi echipamentul individual de lucru.
ART. 98
(1) Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant în procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc.
(2) Echipamentul individual de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit salariaţilor care desfăşoară activităţi în cadrul societăţilor comerciale.
(3) Contravaloarea echipamentului de protecţie se suportă integral de către angajator.
(4) Contravaloarea echipamentului de lucru se suportă potrivit prevederilor legale, respectiv 50% de angajator, 50% de angajat.
(5) În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, angajatorul cere o anumită vestimentaţie specială ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de către angajator.
(6) Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protecţie din vina purtătorului, înainte de termenul de utilizare prevăzut, atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.
ART. 99
(1) Echipamentul individual de lucru reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice (angajatorul) le acordă salariaţilor în vederea utilizării lor în cadrul procesului de muncă pentru a le proteja îmbrăcămintea şi încălţămintea.
(2) Echipamentul individual de lucru se acordă de către persoanele juridice (angajator), în condiţiile negociate prin contractele colective de muncă la nivelul societăţii comerciale.
(3) Cheltuielile necesare achiziţionării echipamentului individual de lucru sunt suportate în proporţie de 50% de către persoana juridică (angajator) din costurile de producţie sau sumele prevăzute cu această destinaţie de către societatea comercială.
ART. 100
(1) Echipamentele individuale de protecţie şi echipamentele individuale de lucru trebuie să respecte condiţiile de realizare a sortimentelor prevăzute în standardele româneşti corespunzătoare.
(2) Sortimentele de echipament de lucru pe meserii şi pe locuri de muncă, precum şi perioadele de acordare se stabilesc prin contractele colective de muncă de la nivelul societăţilor comerciale.

V.3. OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ANGAJAŢILOR

ART. 101
(1) Angajatorul va organiza la angajare şi ulterior, o dată pe an, examinarea medicală a salariaţilor, conform legislaţiei în vigoare, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile pe care ar urma să le ocupe sau pe care le ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate, cu consultarea sindicatelor.
(2) În cazul în care dispoziţii legale speciale sau ale contractului colectiv de muncă prevăd examinări medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.
(3) Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile organizării, potrivit prevederilor alineatului (1). Refuzul salariatului de a se supune examinărilor medicale constituie abatere disciplinară.
(4) Examinarea medicală a salariaţilor la angajare şi ulterior, o dată pe an, se face de către unităţile sanitare de specialitate acreditate de patronat şi de Ministerul Sănătăţii.
ART. 102
La cererea uneia dintre părţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de protecţia muncii vor fi consultaţi la modificarea duratei timpului de lucru şi la acordarea de concedii suplimentare.

V.4. IGIENA MUNCII

ART. 103
Angajatorul se obligă să respecte prevederile normelor şi normativelor în domeniul protecţiei şi igienei muncii referitoare la dotarea spaţiilor igienico-sanitare din firmă cu materialele necesare.
ART. 104
Materialele igienico-sanitare se acordă obligatoriu şi gratuit de către persoanele juridice (angajator).
Sortimentele şi perioadele de acordare a materialelor igienico-sanitare se stabilesc prin contractele colective de muncă de la nivelul societăţilor comerciale.

V.5. MĂSURI SPECIALE

ART. 105
(1) În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii, la nivelul unităţii, a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă, astfel:
1. În ceea ce priveşte conţinutul muncii:
a) la fundamentarea normelor de muncă pentru salariaţi, se va avea în vedere numărul de ore de muncă stabilite prin lege şi contractele colective de muncă aplicabile;
b) se va urmări ca nivelul de competenţă, aptitudinile şi abilităţile salariaţilor să corespundă cerinţelor locului de muncă;
c) condiţiile locului de muncă trebuie să fie adaptate ergonomic salariaţilor;
d) salariaţii vor fi informaţi şi consultaţi şi vor avea la dispoziţie toate informaţiile necesare, care să le permită să înţeleagă responsabilităţile lor, conform fişei postului.
2. În ceea ce priveşte controlul asupra muncii efectuate:
a) angajatorul va încuraja salariatul să-şi utilizeze capacităţile şi iniţiativele la locul de muncă;
b) împreună cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, angajatorul va stabili un sistem de stimulente pentru ca salariaţii să fie motivaţi în îndeplinirea cât mai bună a sarcinilor de serviciu.
3. În ceea ce priveşte gestionarea activităţii la locul de muncă, prin contractele colective de muncă aplicabile se vor stabili intervalele de timp şi modalităţile practice de informare a salariaţilor privind modificările apărute sau în curs de apariţie, legate de condiţiile de muncă.
4. În ceea ce priveşte relaţiile de muncă, prin grija comitetului de sănătate şi securitate în muncă şi a comisiei paritare, se vor analiza informaţiile legate de rele practici la locurile de muncă şi se vor dispune măsuri corective.

V.6. MUNCA ÎN CONDIŢII DEOSEBITE

ART. 106
Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiţii deosebite şi locuri de muncă cu condiţii speciale, stabilite potrivit reglementărilor legale.
ART. 107
(1) Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariaţii au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului, echipament de protecţie gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi, unităţi şi instituţii; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute în lege.
(2) Salariaţii încadraţi în categoriile prevăzute la alin. (1), vor fi supuşi obligatoriu unui examen medical efectuat de medicul de medicina muncii, în condiţiile şi la termenele ce se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi instituţie.
(3) În cazul în care una sau mai multe din condiţiile deosebite se regăsesc pentru toţi salariaţii unei unităţi, secţii, atelier sau unui loc de muncă, se vor stabili pentru aceştia prin negociere salarii de bază al căror cuantum nu va fi mai mic decât suma salariului de bază şi a sporurilor negociate.
(4) La locurile de muncă cu condiţii specifice, unde numai o parte din salariaţi lucrează în astfel de condiţii, aceştia vor beneficia de sporuri.
ART. 108
(1) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia pentru refacerea capacităţii de muncă încă două luni, dacă au beneficiat anterior de acestea, de spor pentru nocivitate şi alimentaţie de protecţie a organismului.
(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin şase luni în condiţiile alin. (1) şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă drepturile de aceeaşi natură la noul loc de muncă sunt mai mici.
ART. 109
În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au înrăutăţit, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă.

CAP. VI
Formarea profesională

ART. 110
(1) Părţile înţeleg:
a) prin termenul de formare profesională – orice procedură prin care o persoană dobândeşte noi competenţe sau o calificare atestată printr-un certificat sau o diplomă, eliberate conform legii;
b) prin termenul de formare profesională continuă – procedura prin care o persoană având deja o calificare ori o profesie dobândeşte noi competenţe cognitive şi funcţionale (deprinderi);
c) prin comitete sectoriale de formare profesională – structuri de dialog social autonom care dezvoltă, actualizează şi validează calificările din ramura respectivă de activitate.
(2) Formarea profesională şi formarea profesională continuă cuprind şi teme din domeniul relaţiilor de muncă, convenite între sindicate şi angajatori.
(3) Părţile semnatare convin să participe la elaborarea şi utilizarea, pentru ramura lor de activitate, a sistemului de formare şi evaluare bazat pe competenţe, să completeze şi să elaboreze standardele ocupaţionale.
(4) Părţile convin asupra necesităţii şi obligativităţii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a liderilor sindicali scoşi din producţie, la expirarea mandatului.
(5) Părţile semnatare convin să acorde întregul sprijin solicitat de către CNFPA – ca autoritate naţională a calificărilor – pentru elaborarea sistemului de standarde ocupaţionale bazat pe competenţe şi a calificărilor care vor fi validate şi introduse în Registrul naţional al calificărilor. Sistemul va fi utilizat la evaluarea şi certificarea calificării salariaţilor.
(6) Formarea profesională a lucrătorilor se organizează pentru ocupaţii, meserii, specialităţi şi profesii – numite la modul general ocupaţii, cuprinse în “Clasificarea Ocupaţiilor din România”, COR – pe baza “standardelor ocupaţionale” şi a clasificărilor elaborate de comitetele sectoriale.
(7) Părţile convin să acorde întregul sprijin pentru înfiinţarea comitetelor sectoriale pentru formare profesională la nivelul ramurilor, aşa cum sunt stabilite de legislaţia în vigoare.
(8) Părţile convin să acorde sprijin membrilor lor pentru dezvoltarea activităţii comitetelor sectoriale, precum şi pentru dezvoltarea în sistem de parteneriat, la nivelul ramurilor de activitate, a unor activităţi proprii de formare profesională, inclusiv prin sprijinirea proiectelor destinate atragerii de fonduri necesare.
(9) În perioada în care participă la programe de formare profesională finanţate de către angajatori, lucrătorii primesc drepturile stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile, pentru program normal de lucru.
(10) Planul de formare profesională convenit între părţi face parte din CCM aplicabil.
ART. 111
(1) La încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, pentru partea privind formarea profesională se va ţine seama cel puţin de următoarele:
a) identificarea posturilor pentru care este necesară formarea profesională, a căilor de realizare, adoptarea programului anual şi controlul aplicării acestuia se vor face de comun acord de către sindicat şi angajator; cheltuielile pentru activitatea de formare profesională a salariaţilor se suportă de către unităţi;
b) sindicatul va participa, prin împuterniciţii săi, la orice formă de examinare organizată în vederea absolvirii unui curs de formare profesională în cadrul unităţii;
c) în cazul în care unitatea urmează să-şi schimbe parţial sau total profilul de activitate, aceasta va informa şi consulta sindicatul cu cel puţin 2 luni înainte de aplicarea măsurii şi va oferi propriilor salariaţi posibilitatea de a se califica sau recalifica înainte de a apela la angajări de forţă de muncă din afară;
d) în cazul în care un salariat identifică un curs de formare profesională pe care ar dori să-l urmeze, organizat de un terţ, angajatorul va analiza cererea împreună cu sindicatul, rămânând la aprecierea angajatorului dacă şi în ce condiţii va suporta contravaloarea cursului;
e) salariaţii care au încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă şi au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile cu scoaterea integrală din activitate, dacă părăsesc unitatea din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, sunt obligaţi să suporte cheltuielile ocazionate de acestea, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 79, alin. 3, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
(2) Programele adoptate conform alin. (1) vor fi aduse la cunoştinţa tuturor salariaţilor în termen de 3 zile de la adoptare, prin afişare în interiorul unităţii, în locuri adecvate şi uşor accesibile pentru angajaţi.
(3) La stabilirea programelor de formare profesională, angajatorii şi sindicatele vor adopta măsurile necesare pentru încurajarea şi înlesnirea participării femeilor la acestea.

CAP. VII
Măsuri de protecţie specială a angajaţilor

ART. 112
(1) În cazul în care salariaţii lipsesc de la lucru din motive de incapacitate temporară de muncă, angajatorul poate compensa, din fonduri proprii, diferenţa dintre salariul de bază iniţial şi ajutorul la care are dreptul salariatul potrivit legii.
(2) Situaţiile în care se poate compensa diferenţa prevăzută la alin. 1, vor fi stabilite prin contractul colectiv de muncă de la nivel de societate comercială.
ART. 113
(1) Dacă salariatul se află în incapacitate temporară de muncă survenită ca urmare a unui accident de muncă sau în legătură cu munca ori a contractării unei boli profesionale, cu excepţia celor din vina sa, angajatorul îi va plăti acestuia, din fonduri proprii, o compensaţie cel puţin egală cu diferenţa dintre salariul de bază avut la data ivirii incapacităţii şi ajutorul primit conform legii, stabilit prin contractul de muncă la nivel de societate.
(2) Acordarea compensaţiei prevăzute la alineatul precedent nu înlătură şi nici nu înlocuieşte dreptul legal la despăgubiri al salariatului în cauză, în condiţiile prevăzute de lege.
ART. 114
În cazul în care boala generatoare de concediu medical intervine în timpul concediului de odihnă, acesta se va prelungi cu un număr egal de zile rămase neefectuate ca urmare a concediului medical şi se poate lua în continuarea acestuia, conform legii.
ART. 115
Unitatea va proceda la schimbarea locului de muncă, pe o perioadă limitată sau nelimitată de timp, al salariaţilor afectaţi de boală sau accident, la recomandarea expresă a medicilor de medicina muncii, în limita locurilor disponibile sau nou-create în cadrul societăţilor comerciale respective.
ART. 116
(1) Salariatul care a fost pensionat pentru incapacitate temporară de muncă după o perioadă de recuperare va fi reintegrat pe cât posibil în funcţia avută la data pierderii capacităţii de muncă sau într-una echivalentă ca salariu.
(2) Dacă există o recomandare expresă a comisiei de expertiză a capacităţii de muncă, salariatul va fi încadrat conform respectivei recomandări.
(3). De aceleaşi drepturi beneficiază salariaţii care şi-au întrerupt activitatea pentru creşterea şi educarea copilului.

VII.1. MUNCA PERSOANELOR HANDICAPATE

ART. 117
Persoanele handicapate încadrate în societăţile comerciale beneficiază de facilităţi conform legii.
ART. 118
Societatea comercială poate suporta, din fonduri proprii, cheltuielile cu confecţionarea protezelor impuse în urma accidentelor de muncă.
ART. 119
(1) Angajatorul nu va refuza angajarea sau după caz menţinerea în muncă a persoanelor handicapate, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente.
(2) Organizaţiile sindicale vor sprijini angajarea şi menţinerea în muncă a handicapaţilor, în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.

VII.2. PROTECŢIA MUNCII TINERETULUI

ART. 120
(1) Părţile se obligă să le asigure tinerilor în vârstă de până la 16 ani un regim de protecţie cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi prevederile prezentului contract, pe care le socotesc ca fiind minimale.
(2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani încadraţi cu contract de muncă beneficiază de următoarele drepturi:
* scutirea de la serviciul în timpul nopţii;
* interzicerea serviciului în locuri de muncă considerate cu condiţii deosebite;
* interzicerea serviciului peste durata normală a zilei de muncă;
* concediu de odihnă conform legii.

VII.3. TRIMITEREA SALARIAŢILOR MEMBRI DE SINDICAT LA TRATAMENT ŞI ODIHNĂ

ART. 121
(1) La nivelul unităţii, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuieli pentru reducerea costului biletelor de odihnă în staţiunile balneoclimaterice, în care este inclus şi transportul pe calea ferată (tren personal clasa a II-a).
(2) În limita acestor fonduri, unitatea va suporta cota-parte din costul biletelor pentru salariaţi şi membrii lor de familie, în raport cu salariul de bază şi în funcţie de sezon, potrivit prevederilor cuprinse în anexa nr. 3, cu condiţia ca biletele să fie procurate cu acordul organizaţiilor sindicale şi să prevadă efectuarea sejurului într-o unitate aparţinând sistemului sindical, ministerelor sau unităţilor în cauză.
(3) Pentru alte situaţii decât cele prevăzute la alineatul precedent, unitatea va suporta cheltuielile pentru toate biletele procurate cu acordul sindicatului ori dacă, în cazul biletelor de tratament, există recomandarea expresă a medicului pentru o anumită staţiune care nu aparţine sistemului sindical, ministerelor sau unităţii în cauză.
(4) Costul biletelor de tratament se suportă în conformitate cu prevederile legislaţiei în materia asigurărilor de sănătate.
ART. 122
Contravaloarea biletelor acordate salariaţilor trimişi în staţiuni pentru recuperare în urma unor accidente de muncă şi tratarea unor boli profesionale se suportă în condiţiile legii, angajatorul efectuând, la nevoie, cheltuieli în avans în acest scop, urmând să le recupereze de la asigurator potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 123
(1) În cazul în care salariata se află în concediu de maternitate, unitatea poate compensa, pe o anumită perioadă, diferenţa dintre salariul de bază individual avut şi indemnizaţia legală la care are dreptul.
(2) Perioada pe durata căreia se acordă compensarea va fi stabilită prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, dar nu mai puţin de 6 săptămâni.
(3) Diferenţele de salarii vor fi acordate din fondul de salarii.
ART. 124
În caz de deces al mamei, drepturile ce s-ar fi cuvenit acesteia pentru creşterea copilului până la doi ani se vor acorda la cerere tatălui, dacă acesta are copilul în îngrijire şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

VII.4. AJUTOARE MATERIALE, FINANCIARE ŞI ACŢIUNI SOCIALE

ART. 125
În afară de ajutoarele prevăzute de lege la care au dreptul, salariaţii pot beneficia, din fondurile proprii ale angajatorului, şi de următoarele ajutoare:
a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei de cel puţin două salarii medii lunare pe unitate;
b) dacă decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legătură cu muncă sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin 3 salarii medii pe unitate;
c) un salariu mediu pe unitate plătit de unitate la decesul soţului sau soţiei ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreţinerea salariatului.
ART. 126
(1) La nivelul unităţii, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuielile pentru reducerea costului biletelor de odihnă în staţiunile balneoclimaterice, în care este inclus şi transportul pe calea ferată (tren personal clasa a II-a).
(2) În limita acestor fonduri, unitatea va suporta cota-parte din costul biletelor pentru salariaţi şi membrii lor de familie, în raport cu salariul de bază şi în funcţie de sezon, potrivit prevederilor cuprinse în anexa nr. 3, cu condiţia ca biletele să fie procurate cu acordul organizaţiilor sindicale şi să prevadă efectuarea sejurului într-o unitate aparţinând sistemului sindical, ministerelor sau unităţilor în cauză.
(3) Pentru alte situaţii decât cele prevăzute în alineatul precedent, unitatea va suporta cheltuielile pentru toate biletele procurate cu acordul sindicatului ori dacă, în cazul biletelor de tratament, există recomandarea expresă a medicului pentru o anumită staţiune care nu aparţine sistemului sindical, ministerelor sau unităţii în cauză.
(4) Costul biletelor de tratament se suportă în conformitate cu prevederile legislaţiei în materia asigurărilor de sănătate.
ART. 127
(1) Unitatea poate suporta cheltuielile de regie ale cantinei (în situaţia în care o are în dotare), inclusiv cheltuielile cu salarizarea personalului de deservire.
(2) În funcţie de posibilităţile financiare, unitatea va suporta o cotă-parte din valoarea meniului.
ART. 128
În vederea asigurării condiţiilor de odihnă şi recreere în timpul zilelor nelucrătoare, societăţile comerciale pot face demersuri pentru achiziţionarea unor vile de odihnă la munte sau la mare.
ART. 129
(1) În funcţie de posibilităţi, unităţile vor aloca anual o sumă necesară sărbătoririi Crăciunului şi a Zilei Copilului.
(2) Contribuţia va fi echivalentă salariului mediu net pentru o zi lucrătoare pentru fiecare copil care beneficiază de alocaţie.

CAP. VIII
Munca şi protecţia femeilor

ART. 130
(1) Femeile au dreptul, conform convenţiilor internaţionale, la tratament egal cu bărbaţii în situaţii egale sau comparabile.
(2) Este interzisă conceperea unor clauze discriminatorii. Dacă există astfel de clauze, ele vor fi abrogate.
ART. 131
(1) La angajare, femeile au dreptul la tratament nediscriminatoriu.
(2) Încadrarea pe post şi salarizarea se vor face în funcţie de pregătire şi competenţă.
(3) Va fi respectat principiul “Remuneraţie egală la muncă egală cu bărbaţii”.
(4) Criteriul sexului nu poate fi o piedică la promovare.
ART. 132
(1) Femeile gravide, începând cu luna a V-a de sarcină, nu vor fi trimise în deplasare în alte localităţi.
(2) Femeile care au în îngrijire copii de vârstă preşcolară nu pot fi trimise în deplasare în alte localităţi pentru o durată mai mare de o zi, decât având consimţământul lor.
ART. 133
(1) În anumite situaţii prevăzute în contractele colective de muncă, femeile au dreptul la lucru cu contract individual de muncă cu timp parţial de 6, 4 sau 2 ore pe zi.
(2) Pentru cazurile în care au în îngrijire copii de vârstă preşcolară, lucrul cu norma de 6 sau 4 ore se va considera ca activitate cu normă întreagă la calcularea vechimii în muncă.
(3) Femeile asigurate, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, pot beneficia, la cerere, de un concediu plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani.
(4) La cererea lor, în situaţiile prevăzute în prezentul contract pot opta pentru program decalat, cu alte ore de începere a programului de lucru, dacă activitatea unităţii permite.
ART. 134
(1) Salariatele gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu vor fi repartizate la munca de noapte, nu vor fi chemate la ore suplimentare, nu vor fi trimise în deplasare şi nu vor fi detaşate.
(2) În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunţat în scris de către o salariată că este gravidă sau alăptează, acesta are obligaţia să înştiinţeze medicul de medicina muncii şi inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea şi să respecte măsurile impuse de aceştia.
ART. 135
Concediul anual de odihnă poate fi întrerupt şi reprogramat pe timpul incapacităţii temporare de muncă, satisfacerii concediului prenatal sau postnatal şi în alte situaţii prevăzute de lege.
ART. 136
(1) Femeile au dreptul la concedii prenatale şi postnatale plătite, concedii pentru îngrijirea copiilor bolnavi şi pentru creşterea copiilor, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Salariatele care au în îngrijire şi întreţinere copii de vârstă preşcolară şi care nu mai beneficiază de concediu medical plătit pentru îngrijirea copiilor bolnavi pot beneficia de maximum 6 zile libere pe an, plătite cu salariul de bază pentru îngrijirea copiilor internaţi în spital.
(3) Zilele prevăzute la alineatul precedent se acordă la cerere după prezentarea actului medical care face dovada internării şi se plătesc din fondurile proprii ale angajatorului.
(4) Concediul legal plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la doi ani se acordă salariatei care are stagiul complet de cotizare; pe această perioadă contractul individual de muncă este suspendat.
(5) Salariata mamă care are copilul în vârstă de până la şapte ani poate întrerupe activitatea, conform legii.
(6) Pe perioada în care contractul individual de muncă al salariatei este suspendat, nu se poate dispune concedierea, iar în postul său nu vor putea fi angajate alte persoane decât cu contract de muncă pe perioadă determinată.
ART. 137
(1) Încadrarea femeilor după încetarea perioadei de întrerupere pentru creşterea copilului se va face pe cât posibil în aceeaşi funcţie sau într-una echivalentă ca salariu.
(2) Pe o perioadă de o lună de la reîncadrare, considerată perioadă de readaptare, persoana reîncadrată în condiţiile alin. 1 va beneficia cel puţin de salariul de bază.
(3) În această perioadă concedierea este interzisă.
ART. 138
(1) Pentru salariatele gravide care au anunţat în scris angajatorul asupra stării lor fiziologice şi au anexat un document medical eliberat de mediul de familie sau medicul specialist prin care se atestă această stare, angajatorul este obligat la acordarea dispensei pentru consultaţii prenatale.
(2) În cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţiile prenatale, fără diminuarea drepturilor salariale.
(3) Procedura de aplicare a prevederilor alineatelor precedente se stabileşte prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.
ART. 139
(1) Este interzisă femeilor gravide, începând cu luna a V-a de sarcină, munca în locuri considerate cu condiţii deosebite.
(2) La recomandarea medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, femeile gravide vor fi repartizate la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor, cu menţinerea veniturilor salariale.
ART. 140
Prevederile bugetare cu caracter social vor avea în vedere şi rezolvarea problemelor de natură socială ale femeilor.
ART. 141
(1) Patronatul poate hotărî acordarea unei zile libere plătite în vederea sărbătoririi zilei de 8 Martie, dacă aceasta este într-o zi lucrătoare.
(2) În vederea aniversării zilei de 1 Martie – Ziua Mărţişorului şi a celei de 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii, se poate constitui la nivelul societăţii comerciale un fond de premiere pentru femei.
ART. 142
(1) Patronatul împreună cu sindicatele vor soluţiona eventualele conflicte de natură să lezeze demnitatea femeii.
(2) Reclamaţiile în acest sens din partea femeilor salariate vor fi soluţionate cu promptitudine şi confidenţialitate.
ART. 143
Este interzisă concedierea persoanelor de sex feminin în perioada îmbolnăvirilor, gravidităţii sau în alte cazuri prevăzute de lege.
ART. 144
Femeile cu copii în îngrijire şi cele cu probleme deosebite vor fi protejate în cazul unor măsuri de concediere, dacă măsurile concrete dispuse de angajator cu consultarea sindicatelor permit acest lucru.
ART. 145
Femeile vor participa în egală măsură cu bărbaţii la programele stabilite în vederea reciclării, în cazul introducerii unei tehnologii moderne, precum şi la programele de calificare profesională.

CAP. IX
Alte prevederi privind drepturile şi obligaţiile părţilor

ART. 146
(1) Cu privire la medierea conflictelor de muncă prevăzută de Legea nr. 168/1999, dacă părţile convin printr-un proces-verbal semnat să înceapă medierea, în termen de 48 de ore fiecare parte va propune o listă de candidaţi din lista de mediatori numiţi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei la nivelul judeţului unde are sediul unitatea în care s-a declanşat conflictul de interese.
(2) În situaţia în care după prima întâlnire nu vor reuşi să stabilească un mediator de comun acord, procedura de mediere încetează, trecându-se la următoarea etapă prevăzută de lege.
(3) În cazul în care s-a numit un mediator de comun acord, etapele medierii vor fi următoarele:
a) părţile implicate sunt obligate ca în termen de 48 de ore de la numirea mediatorului să pună la dispoziţia acestuia datele necesare; dacă mediatorul are nelămuriri, acesta poate cere părţilor, în maximum 72 de ore de la primirea actelor, relaţii scrise cu privire la revendicările formulate, la actele depuse sau întocmite în timpul concilierii, precum şi la rezultatele acesteia;
b) în maximum 8 zile de la numire, mediatorul este obligat să convoace ambele părţi implicate; părţile implicate vor avea un număr egal de reprezentanţi la mediere, de regulă acelaşi număr ca la conciliere, şi aceleaşi persoane, dacă este posibil;
c) la fiecare întâlnire se va încheia un proces-verbal care va fi semnat de mediator şi de părţile aflate în conflict;
d) medierea nu poate dura mai mult de 30 de zile de la data la care mediatorul a fost numit şi a acceptat medierea; în caz contrar, medierea încetează şi se trece la următoarea etapă legală de soluţionare a conflictului.
ART. 147
(1) Consiliul de administraţie şi/sau organele de conducere asimilate acestuia au obligaţia de a invita reprezentanţii sindicatului să participe la şedinţele lor, în condiţiile prevăzute de lege. Participarea se face cu statut de observator, cu drept de opinie, dar fără drept de vot.
(2) Încunoştinţarea reprezentanţilor sindicali se va face cu cel puţin 72 de ore înainte de şedinţă. Reprezentanţilor sindicali li se va comunica ordinea de zi şi li se va asigura accesul la documentele privind problemele profesionale, economice, sociale sau culturale puse în discuţie.
ART. 148
(1) Pentru fundamentarea acţiunilor prevăzute la art. 30 din Legea nr. 54/2003, angajatorul va pune la dispoziţia sindicatelor ori le va asigura acestora accesul la informaţiile şi documentele necesare, reprezentanţii sindicali având obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu acest caracter ce le-au fost transmise.
(2) Angajatorii şi sindicatele îşi vor comunica reciproc şi în timp util hotărârile privind toate problemele importante în domeniul relaţiilor de muncă.
ART. 149
(1) Liderii reprezentanţilor aleşi ai organizaţiilor sindicale cu personalitate juridică, ce lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu până la 5 zile plătite pentru activităţi sindicale, fără a li se diminua drepturile ce li s-ar fi cuvenit în condiţii normale.
(2) Numărul celor care pot beneficia de prevederile alin. (1) şi numărul de zile cumulate pe an se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
ART. 150
Liderii organizaţiilor sindicale beneficiază o dată pe trimestru de o delegaţie (la invitaţia federaţiei la care sindicatul este afiliat), decontată de către societate.
ART. 151
(1) Unităţile vor asigura în incinta lor gratuit pentru activitatea sindicatelor spaţiul şi mobilierul necesare, precum şi acces la echipamentul de birotică al unităţii (fax, copiator şi altele cu caracter administrativ); prin contractele colective de muncă se vor stabili condiţiile de acces la utilizarea acestora;
(2) Baza materială cu destinaţie cultural-sportivă, proprietatea unităţilor ori proprietatea sindicatelor din unităţile respective, va putea fi folosită fără plată, pentru acţiuni organizate de sindicate sau patronat, în condiţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
ART. 152
(1) În fiecare an calendaristic, federaţiile sindicale semnatare vor asigura pregătirea pentru acţiuni sindicale şi relaţii de muncă a unui număr de cel mult 2.400 membri de sindicat, din toate ramurile, pe durate de până la 15 zile.
(2) Angajatorul le va permite salariaţilor membri de sindicat să urmeze cursurile de pregătire prevăzute la alin. (1) în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la celelalte niveluri.
(3) Modalităţile de încadrare în numărul prevăzut la alin. (1) se stabilesc de către părţile semnatare, prin comisia paritară la nivel de unitate.
ART. 153
La cererea organizaţiilor sindicale din unităţi, angajatorii vor accepta ca persoanele care au ca sarcină de serviciu plata salariilor, cu acordul lor, să încaseze cotizaţiile de sindicat şi să le vireze în contul sindicatelor respective; cotizaţiile de sindicat se pot încasa numai cu acordul fiecărui membru de sindicat, pe baza actualizărilor lunare întocmite de către sindicate. Condiţiile în care se desfăşoară această activitate se stabilesc de către angajator cu organizaţia sindicală din unitate.
ART. 154
(1) Angajatorii nu vor angaja salariaţi permanenţi, temporari sau cu program parţial în perioada declanşării sau desfăşurării conflictelor colective de muncă pe locurile de muncă ale salariaţilor aflaţi în conflict.
(2) În situaţia declanşării unor conflicte de muncă, inclusiv a grevei, potrivit legii, sindicatele şi conducerea unităţii au obligaţia ca pe durata acestora să protejeze patrimoniul unităţii şi să asigure funcţionarea neîntreruptă a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau sănătatea oamenilor ori ar putea cauza pagube.
ART. 155
Angajatorii se angajează ca în contractele de asociere cu parteneri străini pentru activităţi pe teritoriul României, să prevadă o clauză prin care partea străină se obligă să respecte drepturile prevăzute în contractele colective de muncă.
ART. 156
În situaţia în care angajatorii încheie contracte cu parteneri străini, potrivit cărora salariaţii din unitate vor executa unele lucrări în străinătate, condiţiile de muncă, salarizarea, celelalte drepturi şi obligaţii ale acestor salariaţi se vor stabili prin negocieri colective care se vor desfăşura în condiţiile prevăzute de lege şi cu respectarea clauzelor cuprinse în contractul încheiat cu partenerul extern, negocieri colective al căror rezultat este transcris în anexă la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 157
Federaţiile sindicale semnatare recunosc dreptul angajatorilor de a stabili, în condiţiile legii, răspunderea disciplinară sau patrimonială a salariaţilor care se fac vinovaţi de încălcarea normelor de disciplina muncii sau care aduc prejudicii unităţii.
ART. 158
(1) Părţile convin să facă eforturi în vederea promovării unui climat normal de muncă în unităţi, cu respectarea prevederilor legii, ale contractelor colective de muncă, ale Regulamentului de Ordine Interioară, precum şi a drepturilor şi intereselor salariaţilor şi membrilor de sindicat.
(2) În situaţiile în care apar divergenţe în legătură cu executarea prevederilor contractelor colective, unităţile şi sindicatele vor încerca soluţionarea acestora mai întâi în comisiile paritare la nivel de unitate, iar pentru rezolvarea problemelor rămase în divergenţă se vor putea adresa comisiei paritare la nivel de ramură.
ART. 159
(1) În contractele colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea măsuri cu caracter social precum:
a) cheltuieli prevăzute de art. 63 din contractul naţional;
b) construirea, amenajarea şi întreţinerea de creşe şi grădiniţe pentru copiii salariaţilor şi de cantine-bufet pentru salariaţi;
c) construirea, amenajarea şi întreţinerea de oficii şi grupuri sociale la locurile de muncă;
d) formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale, inclusiv în domeniul relaţiilor de muncă;
e) construirea de locuinţe;
f) aniversări, sărbători religioase, zile dedicate copilului şi femeii.
(2) Costul acestor acţiuni se suportă din fondul social constituit potrivit legii.
(3) Utilizarea fondului social pentru destinaţiile prevăzute la alin. (1) se face de către administraţie cu consultarea sindicatelor.
(4) Fondurile neutilizate într-un an se reportează pentru anul următor.

CAP. X
Obligaţii generale ale salariaţilor

ART. 160
Salariaţii au următoarele obligaţii:
a) să-şi însuşească regulile şi instrucţiunile care le reglementează activitatea în cadrul unităţii, aduse la cunoştinţa lor prin grija angajatorului;
b) salariatul care s-a angajat la o societate comercială trebuie să renunţe în scris la calitatea sa de angajat în cazul în care prin activitatea desfăşurată la noua unitate face concurenţă neloială societăţii comerciale la care este angajat;
c) să folosească materialele şi dotarea societăţii comerciale pentru activităţi legate de obiectul său de activitate, ca salariat;
d) la încetarea contractului individual de muncă să restituie bunurile încredinţate pe inventar şi echipamentul individual de protecţie necompensat ca durată de utilizare;
e) să nu pretindă sau să nu primească de la colegii de muncă subalterni, superiori sau persoane străine avantaje materiale pentru exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau favorizarea rezolvării unor servicii;
f) să intervină responsabil în cazuri de avarii, accidente tehnice sau umane, în situaţia de calamităţi naturale să se deplaseze din proprie iniţiativă la sediul societăţii pentru a contribui la salvarea şi refacerea patrimoniului;
g) să dea relaţii (în scris) la solicitarea angajatorului dacă este în cunoştinţă de cauză, în vederea efectuării cercetărilor prealabile;
h) să nu părăsească locul de muncă în timpul programului de muncă fără aprobarea şefului ierarhic;
i) înregistrarea şi evidenţierea corectă a timpului de lucru (de către salariaţii desemnaţi pentru aceste operaţiuni);
j) să cunoască şi să respecte instrucţiunile de exploatare ale utilajelor, instalaţiilor, SDV-urilor şi AMC-urilor din folosinţă, interzicându-li-se utilizarea celor pentru care nu sunt instruiţi sau care sunt nespecifice meseriei;
k) să anunţe şefii ierarhici imediat ce au luat la cunoştinţă de producerea unui accident, păstrând cât este posibil intactă sfera de fapt în care s-a produs;
l) să folosească concediile de boală sau incapacitate temporară de muncă conform prescripţiilor medicului;
m) să nu lase fără supraveghere utilajele şi instalaţiile în funcţiune;
n) să nu deterioreze, degradeze sau descompleteze din neglijenţă sau în mod voit mijloacele de producţie, instalaţiile şi dotările;
o) să respecte procesul tehnologic stabilit prin norme, la nivelul calitativ şi cantitativ;
p) să menţină ordinea şi curăţenia la locul de muncă şi în incinta societăţii comerciale.

CAP. XI
Dispoziţii finale

ART. 161
(1) În aplicarea prevederilor art. 11, alin. 3 din Legea nr. 130/1996 republicată, privind contractul colectiv de muncă, unităţile vor prevedea în bugetele de venituri şi cheltuieli sumele necesare contribuţiilor pentru constituirea fondurilor destinate activităţilor în domeniul pregătirii, negocierii aplicării contractelor colective de muncă la toate nivelurile.
(2) Sumele prevăzute conform alin. 1 se vor calcula luând ca bază suma de 1 leu/salariat/an, raportate la numărul mediu de salariaţi din anul precedent.
(3) Sumele constituite conform alin. 1 şi 2 se vor distribui astfel:
a) 1/3 din suma totală se reţine ca fond destinat negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul unităţii;
b) 1/3 din suma totală se virează de către contribuabil la Federaţia Patronală FEPAIUS;
c) 1/3 din suma totală se virează de unitate în contul colector “Fond negociere contract colectiv de muncă la nivel naţional”, deschis la Banca ABN-AMRO BANK ROMÂNIA – S.A. cu nr. 264100090820 pentru negocierile colective la nivel naţional, care va fi destinat astfel:
– 50% pentru partea sindicală reprezentativă la nivel naţional, semnatară a contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional,
– 50% pentru partea patronală reprezentativă la nivel naţional, semnatară a contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional;
d) fondul destinat părţilor semnatare conform lit. c) va fi repartizat fiecărei federaţii reprezentative la nivel naţional, semnatară a contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, în raport cu volumul implicării în negocierile colective, cu numărul de salariaţi pe ramură, negociate în cadrul fiecăreia, aşa cum va fi stabilit de către fiecare parte, pe bază de protocol;
e) mecanismele de distribuţie a fondurilor de către bancă vor fi stabilite de comisia paritară;
f) fondurile destinate negocierilor colective se vor constitui şi vira în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentului contract colectiv de muncă.
(4) Unităţile economice care negociază şi semnează contracte colective de muncă, dar nu sunt afiliate unor structuri patronale reprezentative de ramură vor constitui fonduri destinate negocierilor colective conform prevederilor de la alin. 1, 2 şi 3 şi le vor vira către federaţia patronală semnatară a contractului colectiv de muncă pe ramură, care a stat la baza negocierii propriului contract colectiv de muncă şi către contul naţional, conform alin. 3, lit. c).
(5) Fondurile destinate negocierilor colective vor fi colectate într-un cont distinct. Patronatele şi sindicatele vor urmări şi sprijini constituirea, defalcarea şi virarea pe destinaţii a fondurilor destinate negocierii contractelor colective de muncă.
(6) Patronatele şi sindicatele vor gestiona şi utiliza fondurile destinate negocierilor colective constituite în baza prevederilor art. 162, în conformitate cu prevederile legale, pe baza unor programe de acţiune aprobate de organele proprii de conducere şi pe răspunderea fiecăruia.
ART. 162
Angajatorii recunosc dreptul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale de a verifica la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.
ART. 163
(1) Drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepţia celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim.
(2) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
ART. 164
Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă.
ART. 165
(1) Angajatorii şi sindicatele se vor informa reciproc, în situaţia în care deţin informaţii, în legătură cu modificările ce urmează să se producă în forma de proprietate a unităţii, cu consecinţele previzibile asupra salariaţilor şi cu măsurile ce se au în vedere pentru limitarea efectelor disponibilizărilor de personal determinate de aceste modificări.
(2) Ambele părţi vor susţine participarea asociaţiilor de salariaţi la privatizarea unităţilor, în condiţiile de preferinţă prevăzute de lege.
(3) În toate situaţiile de reorganizare sau, după caz, de privatizare a unităţilor, drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă se transmit noilor subiecte de drept rezultate din aceste operaţiuni juridice.
ART. 166
Împuterniciţii organelor de conducere ai organizaţiilor patronale şi cei ai federaţiilor sindicale semnatare vor verifica, la sesizarea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă; angajatorii vor asigura intrarea în unitate, în conformitate cu regulamentul de ordine interioară, şi protecţia în unitate, pe durata verificării, cu respectarea normativelor în vigoare.
ART. 167
Prezentul contract colectiv de muncă produce efecte începând cu data înregistrării lui de către una dintre părţi în condiţiile prevăzute de art. 25, alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată.

Din partea federaţiilor sindicale de ramură

Din partea
Federaţiei Patronale FEPAIUS

1. Maria Grapini
2. Aurelientu Popescu
3. Mihai Pasculescu
4. Carmen Bilu
5. Florentina Soimanescu
6. Nicolae Albu
7. Maria Buzdugan
8. Alexandra Sabau
9. Dumitru Turcu

Federaţia Sindicatelor
Textile-Confecţii CONFTEX

1. Gheorghe Grecu
2. Gheorghe Oancea

Centrala Sindicală din Industria Usoară C.S.I.U.

3. Gheorghe Nastase
4. Ioan Chelmus
5. Elena Angheluta

PELTRICONTEX FRAŢIA

6. Eugenia Diaconescu
7. Maria Chiciuc

CRAIMODEX

8. Ilie Rosu
9. Mariana Dogarescu

ANEXA 1

FEDERAŢIILE SINDICALE SEMNATARE ALE CONTRACTULUI COLECTIV
DE MUNCĂ LA NIVELUL RAMURII INDUSTRIEI TEXTILE ŞI A
PRODUSELOR TEXTILE PE ANII 2007-2010

Federaţia Sindicatelor Textile-Confecţii CONFTEX
a) Gheorghe Grecu
b) Gheorghe Oancea

Centrala Sindicală din Industria Uşoară-Bucureşti C.S.I.U.
c) Gheorghe Năstase
d) Ioan Chelmuş
e) Elena Angheluţă

Federaţia PELTRICONTEX – FRĂŢIA Sibiu
f) Eugenia Diaconescu
g) Maria Chiciuc

Federaţia Sindicală CRAIMODEX Craiova
h) Ilie Roşu
i) Mariana Dogărescu

ANEXA 2

REGULAMENT DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE
A COMISIEI PARITARE LA NIVEL DE RAMURĂ

CAP. I
Componenţa comisiei

ART. 1
Comisia paritară la nivel de ramură textile, produse textile şi confecţii de îmbrăcăminte va fi compusă din reprezentanţii desemnaţi de federaţiile sindicale reprezentative şi Federaţia Patronală din Industria Uşoară – FEPAIUS semnatare ale prezentului contract.

CAP. II
Atribuţii

ART. 2
Părţile se obligă să depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului instituţionalizat prin legislaţia în vigoare, în vederea ameliorării permanente a condiţiilor de muncă.
ART. 3
Împuterniciţii organelor de conducere ai organizaţiilor patronale şi cei ai confederaţiilor sindicale semnatare vor verifica, la sesizarea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă; patronii vor asigura intrarea în unitate, în conformitate cu regulamentul de ordine interioară şi protecţia în unitate, pe durata verificării, cu respectarea normativelor în vigoare.
ART. 4
În situaţiile în care apar divergenţe în legătură cu executarea prevederilor contractelor colective, unităţile şi sindicatele vor încerca soluţionarea acestora mai întâi în comisiile paritare la nivel de unitate, iar pentru rezolvarea problemelor rămase în divergenţă se vor putea adresa comisiei paritare la nivel de ramură.
ART. 5
Angajatorii recunosc dreptul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale de a verifica la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.
ART. 6
(1) Patronatul şi sindicatele se vor informa reciproc, în situaţia în care deţin informaţii, în legătură cu modificările ce urmează să se producă în forma de proprietate a unităţii, cu consecinţe previzibile asupra salariaţilor şi cu măsurile ce se au în vedere pentru limitarea efectelor disponibilizărilor de personal determinate de aceste modificări.
(2) Ambele părţi vor susţine participarea asociaţiilor de salariaţi la privatizarea unităţilor, în condiţiile de preferinţă prevăzute de lege.
(3) În toate situaţiile de reorganizare sau, după caz, de privatizare a unităţilor, drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă se transmit noilor subiecte de drept rezultate din aceste operaţiuni juridice.

CAP. III
Organizare

ART. 7
Comisia se va întruni la cererea oricărei părţi în termen de cinci zile lucrătoare de la data formulării cererii şi va adopta hotărâri valabile prin consens, în prezenţa a 3/4 din numărul total al membrilor.
ART. 8
Comisia va fi prezidată prin rotaţie de câte un reprezentant al fiecărei părţi, ales în şedinţa respectivă.
ART. 9
Hotărârea adoptată potrivit art. 7 are putere obligatorie pentru părţile contractante.
ART. 10
Secretariatul comisiei şi protocolul vor fi asigurate de patronat.

ANEXA 3

COTELE DE CONTRIBUŢIE CE URMEAZĂ A FI SUPORTATE DE
SALARIAŢII BENEFICIARI DE TRIMITERI LA TRATAMENT
BALNEAR ŞI ODIHNĂ RECUPERATORIE CU BILETE PRIN SINDICAT

*T*
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. Salariul de bază Procent din valoarea biletului
crt. brut lunar (lei) ──────────────────────────────────────────────
1.XI-30.IV 1.V-15.VI 16.VI-31.X
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 2 3 4 5
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Până la 500 35 35 45
2. 500,1-525 40 40 50
3. 525,1-550 45 45 55
4. 550,1-575 50 55 60
5. 575,1-600 55 60 65
6. 600,1-625 60 65 70
7. 625,1-650 65 70 75
8. 650,1-700 70 75 80
9. 700,1-750 75 80 85
10. 750,1-800 80 85 90
11. 800,1-850 85 90 95
12. 850,1-900 90 95 100
13. 900,1-950 95 100 100
14. Peste 950 100 100 100
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*ST*

ANEXA 4

SITUAŢIILE ÎN CARE SE ACORDĂ
ZILE LIBERE PLĂTITE ŞI NUMĂRUL ACESTORA

*T*
1. Căsătoria salariatului – 5 zile
2. Căsătoria unui copil – 2 zile
3. Naşterea unui copil – 5 zile + 10 zile
dacă a urmat un curs
de puericultură;
4. Decesul soţului, copilului, părinţilor,
socrilor sau unei persoane aflate
în întreţinere legală – 3 zile
5. Decesul bunicilor, fraţilor, surorilor – 1 zi
6. Donatorii de sânge – conform legii
7. La schimbarea locului de muncă în
cadrul aceleiasi unităţi, cu
mutarea domiciliului în altă localitate – 5 zile
*ST*

ANEXA 5

CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ
încheiat şi înregistrat sub nr. …../… în registrul
general de evidenţă a salariaţilor*)

A. Părţile contractului
Angajator – persoana juridică/fizică ……………., cu sediul/domiciliul în …………, înregistrată la registrul comerţului/autorităţile administraţiei publice din ………….. sub nr. ………, cod fiscal …………, telefon ……….., autorizat să desfaşoare activităţi principale având cod CAEN …………., reprezentată legal prin …………….., în calitate de …………….,
şi
salariatul/salariata – domnul/doamna …………………, domiciliat/domiciliată în localitatea …………….., str. ……………. nr. ………., judeţul …………….., posesor/posesoare al/a buletinului/cărţii de identitate/paşaportului seria ……. nr. ……., eliberat/eliberată de ………….. la data de …………, CNP …………, permis de muncă seria ……… nr. …………. din data ……………,
am încheiat prezentul contract individual de muncă în următoarele condiţii asupra carora am convenit:

B. Obiectul contractului: …………..

C. Durata contractului:
a) nedeterminată, salariatul/salariata …………… urmând să înceapa activitatea la data de …………….;
b) determinată, de ………. luni, pe perioada cuprinsă între data de …………. şi data de ………../pe perioada suspendării contractului îndividual de muncă al titularului de post.

D. Locul de muncă
1. Activitatea se desfaşoara la ……………..
2. In lipsa unui loc de muncă fix, salariatul va desfasura activitatea astfel:………….

E. Felul muncii
Funcţia/meseria ……… conform clasificării ocupaţiilor din România

F. Atribuţiile postului
Atribuţiile postului sunt prevăzute în fişa postului, anexă la contractul individual de muncă*).

G. Condiţii de muncă:
1. Activitatea se desfaşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1991.
2. Activitatea prestată se desfaşoara în condiţii normale/deosebite/speciale de muncă, potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurari sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

H. Durata muncii
1. O normă întreagă, durata timpului de lucru fiind de …… ore/zi, ……. ore/săptămână.
a) Repartizarea programului de lucru se face după cum urmează: ………….. (ore zi/ore noapte/inegal).
b) Programul de lucru se poate modifica în condiţiile regulamentului intern/contractului colectiv de muncă aplicabil.
2. O fracţiune de normă de ……….. ore/zi (cel puţin 2 ore/zi), ……… ore/săptămână.
a) Repartizarea programului de lucru se face dupa cum urmează: …….. (ore zi/ore noapte).
b) Programul de lucru se poate modifica în condiţiile regulamentului intern/contractului colectiv de muncă aplicabil.
c) Nu se vor efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora.

I. Concediul
Durata concediului anual de odihnă este de ………… zile lucrătoare, în raport cu durata muncii (normă întreaga, fracţiune de normă).
De asemenea, beneficiază de un concediu suplimentar de ………….. .

J. Salariul:
1. Salariul de bază lunar brut: ……… lei
2. Alte elemente constitutive:
a) sporuri…;
b) indemnizaţii ……..;
c) alte adaosuri ……… .
3. Orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucreaza ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 Codul muncii.
4. Data/datele la care se plăteşte salariul este/sunt …………..

K. Drepturi si obligaţii ale părţilor privind securitatea si sanatatea în muncă:
a) echipament individual de protecţie ……;
b) echipament individual de lucru …….;
c) materiale igienico-sanitare ……;
d) alimentaţie de protecţie ………..;
e) alte drepturi şi obligaţii privind sănătatea şi securitatea în muncă ………

L. Alte clauze:
a) perioada de probă este de …………;
b) perioada de preaviz în cazul concedierii este de ……… zile lucrătoare, conform Legii nr. 53/2003 – Codul muncii sau contractului colectiv de muncă;
c) perioada de preaviz în cazul demisiei este de …….. zile calendaristice, conform Legii nr. 53/2003 – Codul muncii sau contractului colectiv de muncă;
d) în cazul în care salariatul urmează să-şi desfăşoare activitatea în străinătate, informaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii se vor regăsi şi în contractul individual de muncă;
e) alte clauze.

M. Drepturi şi obligaţii generale ale părţilor
1. Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
f) dreptul la formare profesională, în condiţiile actelor adiţionale.
2. Salariatului îi revin, în principal, urmatoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fiţei postului;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
d) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
e) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
3. Angajatorul are, în principal, urmatoarele drepturi:
a) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
b) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
c) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
4. Angajatorului îi revin, în principal, urmatoarele obligaţii:
a) să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din lege;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzatoare de muncă;
c) să informeze salariatul asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;
d) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
e) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariatului.

N. Dispoziţii finale
Prevederile prezentului contract individual de muncă se completează cu dispoziţiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivelul:
– angajatorului ………….;
– grupului de angajatori …………….;
– ramurii, cod CAEN …………..;
– naţional.
Orice modificare privind clauzele contractuale în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, conform dispoziţiilor legale.
Prezentul contract individual de muncă s-a încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

O. Conflictele în legătura cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea prezentului contract individual de muncă sunt soluţionate de instanţa judecatorească competentă material şi teritorial, potrivit legii.

Angajator, Salariat,
………….. ………….

Reprezentant legal,
…………………

Pe data de ……………, prezentul contract încetează în temeiul art. ……… din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii – în urma îndeplinirii procedurii legale.

Angajator,
…………..

——-

www.softlegislativ.ro